Our Last Christmas Togheter

Si s-a terminat scoala…

Am scapat de teze, de note si de ascultari. Saptamana trecuta am avut un moment in care am simtit ca nu mai pot. Imi doream sa fac mai multe lucruri dar nu reuseam. De ieri insa am scapat de presiune. Acum am destul timp pentru a ma ocupa de Craciun.

Ieri am avut ultima teza, la istorie, cea care mi-a dat cele mai multe emotii. A fost o situatie destul de haioasa pentru ca din clasa mea, nu au dat teza la istorie decat 3 persoane. “cei 3 muschetari”

Astazi am avut serbarea. A iesit foarte frumos. Am avut 2 scenete care au fost foarte apreciate de profesori, si am cantat cateva colinde.  Impreuna cu colega mea de banca, Andreea, am cantat melodia Last Christmas. Desi la inceputul zilei vroiam sa dam bir cu fugitii si sa nu mai cantam, la serbare ne-a iesit destul de bine (cel putin asa ni s-a spus). A fost o zi pe care o voi tine minte toata viata!

La inceputul scolii, aveam in minte cateva versuri din melodia “Now or Never” din Hsm3. Mi-am dorit mult sa facem ceva impreuna, cu care sa ramanem in amintirea profesorilor. Astazi mi s-a implinit visul si vreau sa multumesc catorva persoane:

Andreea: ma suporta de 3 ani si am devenit cele mai bune prietene. Ii multumesc ca m-a ajutat cu sceneta (a jucat rolul afaceristei) si ca a cantat cu mine, si s-a straduit mult sa ne iasa bine.Narcisa: m-a sprijinit, m-a ajutat cu organizarea si s-a tinut de capul baietilor, ca sa nu renunte la sceneta.

Ionut, eu si Andreea, Andrei

Andrei: a fost magistral la serbarea pe scoala. A facut din rolul betivului, un rol de mare cinste care a adus multe zambete. A improvizat mult si s-a descurcat perfect. Ii multumesc ca, desi mai avea un rol foarte important, cel al Mosului, a acceptat sa joace si rolul betivului.

Ionut: daca vreodata va candida la primarie, camera deputatilor, senat, chiar si presedentia tarii, are votul meu asigurat!

PS: Ioane, tv-ul te ingrasa cu 5 kg.

PS2: Daca ai observat, toti politicienii sunt buni dansatori asa ca ai sanse.

Vine Craciunul

Pentru mine, Craciunul este cea mai frumoasa perioada din an. Saptamana trecuta m-am dus la biblioteca scolii sa duc o carte si am auzit la tv, melodia care mi-a umplut sufletul de bucurie. Poate ca pare banal dar am crescut cu melodia din reclama de la Coca Cola “vin sarbatorile, vin sarbatorile…din nou e iarna, e ca’n povesti, e minunat e timpul sa daruiesti, sarbatori fericite coca cola va ureaza!”

Desi simt spiritul sarbatorilor extrem de aproape, n-am avut timp sa ma pregatesc asa cum mi-as dori din cauza tezelor. Abia astazi am reusit sa scriu pe blog, dupa muuuuuult timp.

De felul meu, ma entuziasmez foarte repede, si acum sunt extrem de fericita. Simt ca parca toata lumea e a mea. Am inceput sa repetam colindele, am incercat sa facem o mica sceneta si maine impodobim bradul la scoala. Le multumesc colegilor mei care au acceptat sa joace in sceneta, chiar daca sunt foarte ocupati (Narcisa,Elena, Madalina, Andrei Ionut, Antonia si Andreea

Sceneta noastra incepe asa: “Ce-ar fi Craciunul fara sarmale, carnati proaspeti si muzica de sarbatoare ?! Ah, si sa nu-l uitam pe Mos Craciun !” Pentru multi, asta inseamna Craciunul. Sunt mii de oameni care serbeaza Craciunul fara sa stie ce sarbatoresc defapt. Care este de fapt sarbatoritul? Mos Craciun? Nu! Adevaratul sarbatorit este defapt Isus. Poate ca multi uita de pruncul care s-a nascut in Betleem.

Acum trebuie sa plec. Joi am teza la mate si trebuie sa mai tocesc Va las in compania unui colind minunat si a unor poze mai vechi. enjoy !

Cu Milu (varul meu) la 1 an si jumatate.

La masa de Craciun…cred ca aveam 4-5 anisori. castravetele ala era foooooarte acru )

Anul trecut la colinde

Manipulare, nimic mai mult

Profesorii fac greva, cel putin unii dintre ei. Nu conteaza pentru ce fac greva. Pe mine m-a socat reactia catorva colegi, care au fost foarte incantati, in conditiile in care mai este mai putin de o luna pana la tezele unice. Nu stiu cum am putea noi sa le multumim doamnelor profesoare care s-au hotarat sa nu semneze pentru greva. Adica eu, copil care nu are nimic de castigat de pe urma acestei greve, sunt obligat sa recuperez atatea ore dintre care 3 sferturi nu ma intereseaza (muzica, desen, latina, sport etc.) Cand eram in clasa a 5-a, a fost o greva de 3 saptamani. Pe vremea aia, am fost foarte bucurosi si chiar speram ca se va ingheta anul, dar acum, cand suntem in fata unor teze care ne pot schimba viitorul, bucuria ni s-a sters din memorie. Dupa ce s-a terminat greva, multe saptamani am mers sambata la pregatire. De ce sa venim din nou sambata la scoala, cand poate preferam sa avem weekendul liber ?! Daca se poate numi “liber”, pentru ca avem extrem de multe teme, iar multe dintre ele sunt inutile.

Poate, le vine profesorilor mintea romanului de pe urma, si se hotarasc sa nu se mai lase manipulati de unii carora nu le pasa decat de buzunarul lor.

Campania electorala :))

De cateva zile a inceput campania electorala, mai exact “goana dupa ciolan”. Cred ca poza se potriveste perfect. Este facuta in august in piata din Piatra Neamt. Enjoy it!

What time is it? Weekend time!!!

A inceput scoala de 1 luna si nu am prea avut timp de scris. Saptamana trecuta am fost in excursie la Trei Brazi cu colegii, si m-am gandit sa va arat cateva poze.

Femeia inteleapta

Laura şi Dinu, proaspăt căsătoriţi, în noua lor casă. În centrul camerei e o masă, pe ea – cadourile primite la nuntă.

Laura: Această vază îmi aminteşte de cea pe care o avea bunica Maria. Ce frumoasă e! Sunt sigură că va arăta foarte frumos în salon-

Dinu: Da…aici avem un album pentru poze…Ia! Scrie „de la tinerii din biserica voastră, pentru familia Popa”! Hm, Laura, ce facem totuşi cu televizorul pe care l-am primit? Trebuie să ne hotărâm unde îl vindem…

Laura: Nu e bine să-l vindem…Poate mergem la „Tezaur” şi îl schimbăm pe ceva…

Dinu: Ce idee minunată! Să ştii că mâine chiar o să-l încarc şi o să plec cu el la târg.

La prietenul sau Calin

Călin: Bună prietene! Ce faci aici?

Dinu: Păi, tocmai mă întorceam de la „Tezaur”… şi am hotărât să intru şi pe la tine.

Călin: Ai făcut foarte bine! Intră! Ce ai căutat la „Tezaur”?

Dinu: Am făcut ca în povestea lui Creangă… (râde silit)

Călin (foarte mirat): Adică?

Dinu: Am mers să schimb televizorul şi…am găsit o maşină de spălat foarte bună…

Călin: Nu era nouă presupun…

Dinu: Nu, dar am luat-o. Însă când am trecut pe la celălalt raion l-am întâlnit pe fratele Ion, pensionarul…el căuta o maşină de spălat pentru soţia lui şi … i-am dat-o lui…

Călin: Ce-e-e-e? Eşti nebun, omule! El cât ţi-a plătit pentru ea?

Dinu: Nu mi-a plătit…a luat însă un cuptor cu microunde…

Călin: Ha! Ce om eşti! Acum ai cuptorul, nu?

Dinu: Nu tocmai…

Călin: Mă sperii, frate. Ce vrei să spui?

Dinu: Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar când ieşeam am întâlnit o femeie care ducea după ea vreo patru copii. Ştii ce căuta?

Călin: Să nu-mi spui că… (se loveşte cu palma peste faţă)

Dinu: Ea mi-a dat un mp3 player…

Călin (izbucneşte într-un râs sălbatic): No, cine o să aibă acum player! Ha-ha-ha! Să vezi ce-ţi face Laura! Arată-mi-l, unde e?

Dinu: Nu mai e. După ce femeia a plecat, l-am pornit să vadă dacă merge. S-a întâmplat să nu….Am intrat într-un bistro şi l-am schimbat pe un pahar cu lapte şi o porţie de cartofi prăjiţi…

Călin (râzând batjocoritor): Nu am mai auzit niciodată de o asemenea prostie. Deci, pe bune, o să dormi la noapte afară!

Dinu: Să ştii că nu ai dreptate. Laura e o femeie înţeleaptă.

Călin: Hai să facem aşa…eu o să merg cu tine, şi o să mă ascund lângă geamul de la bucătărie. Tu o să vorbeşti cu Laura, o să-i depeni istoria asta şi … dacă o să te certe, să ştii că o să vii să-mi ajuţi la lemne toată săptămâna…dacă nu voi avea dreptate, o să-ţi iau eu o maşină de spălat…

Laura: Hei, ce bine că te-ai întors! Mi-a fost tare dor de tine…ai reuşit?

Dinu: Nu prea…adică…am reuşit ceva..

Laura: Ce ai luat în schimbul televizorului?

Dinu: Păi, am luat o maşină de spălat şi…

Laura: Oh! Acum nu o să mai spăl în mâini!

Dinu: Dar l-am întâlnit pe fratele Ion, el căuta o maşină de spălat…i-am propus-o pe a noastră, iar el a luat pentru noi un cuptor cu microunde…

Laura: Ce bine! Mă bucur atât de mult că ai procedat aşa! El sigur avea mai mare nevoie de ea decât noi. Aşa, o să gătesc mai bine. Unde e?

Dinu: M-m-m…apoi, la ieşire am întâlnit o doamnă cu mulţi copii, sărmanii erau aşa necăjiţi…le-am propus cuptorul, iar băiatul ei mi-a dat un player…

Laura: Ce generos eşti! Mă bucur că am aşa soţ! Ea sigur avea nevoie mai mare decât noi…Şi mai apoi, o să ascultăm muzică…nu-i aşa?

Dinu: Nu, draga mea. Player-ul nu funcţiona. Am mers cu el la un fast-food şi l-am schimbat pe o porţie de cartofi…Iartă-mă…

Laura: Vai, de ce să te iert? Aşa măcar ai mâncat şi nu ai umblat flămând pe drumuri…Ai procedat bine. Sunt mândră de tine!

Dinu şi Călin, în faţa casei.

Dinu: Am pentru tine ceva: un text din Biblie: Proverbe 31. Şi da, aşteptăm cu drag cadoul promis.

Sursa: www.uucyc.ru

“Everythiiing I do … I do it for youuuuuuuuuuuu”.

Cu scuzele de rigoare pentru intarziere, (am fost ocupata cu scoala si n-am avut timp de scris pe blog) vreau sa va povestesc despre Noaptea alba a capitalei…

Sambata seara, pe la ora 20 am mers in centrul istoric, pentru a-l vedea pe Costel Busuioc. Credeti-ma ca a meritat. Ca orice mare artist, s-a lasat asteptat aprox. 30 de minute…cam putin, tinand cont ca Rbd, au intarziat 2 ore.

O mare de oameni au stat sa-l asculte pe Pavarotti din Carpati. Cei care erau in dreapta scenei, vroiau sa ajunga in stanga si viceversa. S-au imbrancit, s-au calcat pe picioare si chiar au urlat unii la altii. La un momentdat am auzit din multime “nu va mai imbranciti, ca nu se dau mici pe gratis!”  Cel care a strigat nu cred ca vazuse ca in capatul strazii, se vindeau mititei si must.

Dupa ce s-a terminat recditalul lui Costel, am plecat spre muzeul de istorie. Pe drum am mai dat de o mare de oameni, care se adunasera sa-l vada pe Mihai Margineanu. Am stat cam o jumatate de ora  sa-l ascultam, si am ras copios.

 

Noaptea alba, a fost putin cam gri, cel putin pentru muzeul de istorie care s-a inchis la 21:30 cu toate ca la stiri, se anunta cu surle si trambite ca toate muzeele vor fi deschise pana la ora 3:00 asa ca am plecat spre parcul Izvor, la concertul lui Bryan Adams. A fost primul concert (al unui artist strain) la care am fost, si mi s-a parut grozav. Pe deasupra, m-am ales si cu 3 melodii pe care le-am invatat deja pe derost, “Everything I do”, “Baby when you’re gone” si “Summer of 69″.

Si-o luam de la capat

Si a inceput scoala…

 

Prima zi de scoala…nimic interesant. Luni dimineata a plouat, asa ca am intrat direct in scoala, n-am mai stat la festivitate. Doamna diriginta ne-a zis cum sa ne asezam in banci, si am inceput sa discutam. Dupa aceea, am facut o SCURTA recapitulare din istoria romanilor (vreo 1 si jumatate si 3 pagini de caiet). Anul asta, scoala a hotarat sa ne dea manualele la inceputul vacantei, ca sa le mai deschidem si noi cand ne plictisim in vacanta asa ca n-a mai fost nici-o surpriza.

Avem o colega noua, Antonia, si 3 materii la care avem profesori noi: latina, chimie si desen. Sau mai bine zis n-avem, pentru ca inca nu au venit profesori de chimie si desen.

A fost o saptamana, destul de usoara fata de ce ne asteapta, dar destul de obositoare, cu multe teme  si cateva pagini pline cu notite si cu controverse legate de uniforme . Se intampla un fenomen ciudat in clasa noastra, nici n-a inceput bine scoala, si noi ne gandim deja la liceu. Problema e ca nimeni nu este inca hotarat.

Concluzia e ca oricat de lunga ar fi vacanta, nu e niciodata destula.

High school musical 3 – Now or never

The way we act this year
Is what we leave behind
It all comes down to right now,it`s up to work
So what are we gonna be?
T-E-A-M TEAM
Gotta work it out
Turn it on

This is the last time to get it right
This is the last chance to make it or not
We gotta show what we`re all about
Work together

This is the last chance to make our mark
History will know who we are
This is the last chance, so make it count
It`s now or never

Bicicletele astea!!!

Din lipsa de spatiu, bicicleta mea sta atarnata pe perete in dormitor. Cand m-am intors de la tara (cam acum 1 luna), am dat-o jos si am dus-o in sufragerie. Din cauza caldurii si a faptului ca stau la etajul 4, nu am coborat nici macar odata sa ma plimb cu ea. Astazi am atarnat-o din nou pe perete.

Am descoperit pe google ca nu e singura bicicleta atarnata.

Gigel o intreaba pe mama lui:
-Mama, ce sunt eu…evreu sau tigan?
-De ce intrebi mah Gigele?
Vecinul meu Petrica, are o bicicleta si vrea sa o dea….. Ce sa fac? Sa ma tocmesc sau sa i-o fur?

Reddy for a new start

Au mai ramas doar cateva zile pana incepe scoala si simt un amalgam de sentimente. Intr-un fel, imi pare rau ca vacanta e pe sfarsite si ca ma voi intoarce la banalele zile de scoala, dar ma bucur nespus ca o sa-mi revad colegii. Am avut o vacanta grozava si un mod unic de a o sfarsi. Va voi spune mai tarziu despre ce e vorba.

Chiar daca a fost cu 3 saptamani inainte de sfarsitul scolii, as vrea sa pun in lista activitatilor din vara asta, excursia la Brasov pe care am facut-o impreuna cu colegii mei. A fost cea mai grozava excursie pe care am facut-o si, chiar daca vrema nu prea a tinut cu noi a fost extraordinar. Pe 24 mai am plecat, vreo 80 de elevi, (160’s rulz) impreuna cu cateva doamne profesoare, catre Brasov.

Am vizitat Biserica Neagra si  piata unde se tine Cerbul de Aur. Cand am ajuns in Piata, am vazut o toneta cu inghetata, si cum nu mai mancasem de mai mult de jumatate de an, am luat-o cu asalt. Va imaginati 80 de copii stand la coada ca sa-si ia inghetzata. Am plecat apoi spre Poiana Brasov. Am stat noi putin la o terasa, si dup’aia cand nu erau doamnele profesoare atente am zbughit-o pe un deal ca sa facem poze. Bad ideea! Ne-a prins ploaia si ne-a udat pana la piele. Am mers si la castelul Bran unde, cand am ajuns, am inceput sa cantam Besame sin miedo.

Vacanta a continuat cu excursia in Corfu, despre care am povestit aici ( http://silviacristina14.wordpress.com/2008/08/04/o-vacanta-minunata/ )

Am plecat apoi cateva zile la Bacau la niste rude, dar n-am putut vizita nimic, pentru ca era foarte cald si nu puteai iesi din casa.

Din Bacau, am luat trenul si am plecat spre Bucecea, un sat situat la 15 km de Botosani unde am stat 2 saptamani. Am vizitat Casa Memoriala Mihai Eminescu, unde din pacate n-am putut sa fac nici-o poza pentru ca era interzis, si orasul Botosani. Mi-am facut 2 prieteni buni cu care m-am inteles de minune, Ursu si Bobita. Intr-o dimineata, Ursu a intrat la mine in camera si m-a trezit, cred ca a fost cel mai amuzant moment din toata vacanta. Am ascultat muzica de dimineata si pana seara, si am citit vreo 8 carti. (record personal) Cand am ajuns in Bucuresti nu am mai citit decat etichete de detergenti.

Am mai mers si la Roznov un orasel, cam la 15 km de Piatra Neamt. Acolo am stat 3 saptamani. Cel mai interesant moment al sederii mele acolo, a fost plimbarea cu telegondola din Piatra Neamt. Am vazut in sfarsit un primar care chiar face ceva (le-a facut telegondola, ditamai stadionu’ si patinuar, iar orasul e superb si foarte bine ingrijit.) Pinalty rulz!!!

Pe 2 august am venit acasa. Am inceput sa scriu pe blog, am facut conserve pentru iarna impreuna cu bunica, am vorbit pe mess ore intregi si am vazut High School Musical 1 si 2 de vreo 10 ori. (il am in pc, pt cei interesati, lasati un mesaj si vi-l trimit) De cand m-am intors am invitat-o pe Adreea, la mine acasa. Cand eu eram libera, ea era plecata si viceversa, asa ca nu am reusit sa ne vedem nici macar odata. Saptamana trecuta am fost cu vaporasul in Herastrau si am racit. (inghetzata, aer conditionat, suc de la congelator….etc.)

This could be the start of something new…..