Dulapiorul cu amintiri

M-am hotarat ca saptamana aceasta sa adun proviziile pentru scoala, dar mi-am dat seama ca nu am unde sa le depozitez, asa ca m-am inarmat cu multa rabdare, am facut un playlist destul de lung pe calculator, am pornit boxele si am deschis usile dulapului care serveste ca adapost pentru caietele si cartile mele.

Cu Andreea si Alina la Castelul Bran

Am gasit acolo un “maldar” de amintiri. M-am simtit ca si cum as fi calatorit in timp. Mi-am amintit de orele de romana cand in loc sa invatam si sa stam cuminti, noi faceam poze sau ne certam pentru cine stie ce prostioara; de orele de tehnologie cand clasa noastra se transforma in aeroport; de bucuria pe care o simteam toti cand venea doamna profesoara de chimie si ne spunea ca nu mai putem face ora; de orele de matematica cand Ionut il imita pe Mircea Badea; de orele de engleza cand baietii veneau la mine si la Andreea si ne spuneau “hai ma, dati-ne si noua tema ca voi o sa ajungeti cineva in viata da’ noi cine stie ce ajungem, gropari sau gunoieri.” ;de pauzele din’naintea testelor cand brusc, toti ne transformam in niste ingerasi. Toate sunt amintiri ce-mi vor ramane adanc infipte in suflet.

La Poiana Brasov cu Ionut alias Mircea Badea

Am gasit in dulap toate portofoliile mele. Ce fericita am fost cand, la sfarsitul anului, am numarat paginile portofoliului de la Istorie si am descoperit ca avea mai multe pagini decat manualul.

Cu Narcisa la o terasa.

Am gasit culegerea de matematica, ale carei pagini imi foloseau uneori ca ciorna; caietele de chimie, materie la care tot anul m-am chinuit sa scriu cu stiloul si sa subliniez toate formulele cu culori, ca sa pot invata mai usor si am realizat ca nu-mi mai amintesc aproape nimic ; portofoliul de la franceza, cu compunerile care i-au salvat pe Elena si Cristi si care m-au ajutat atat de mult sa iau prima data in viata mea de scolarita media 10 la franceza si caietele de biologie cu paginile pline de desene la care munceam cateva ore si care tot nu o multumeau pe doamna profesoara.

Cu Andreea, Doamna Directoare, Madalina si Alina la Biserica Neagra

Am gasit intr-un sertar si toate testele pe care le-am dat si am retrait emotiile pe care le aveam atunci cand profesorii citeau notele. Cele mai mari emotii le-am avut intr-o zi cand am dat trei teste: la istorie, geografie si chimie. Doua zile n-am facut altceva decat sa invat pentru teste. La ora de chimie, profesoara le-a dat tuturor lucrarile, si la sfarsit, m-a chemat la catedra si mi-a spus “Silvia, m-ai dezamagit foarte tare. Ma asteptam mai mult de la tine.” In momentul acela am simtit ca mi se face rau, iar profesoara mi-a zis “ma asteptam mai mult decat 10.” Toti colegii au inceput sa rada iar mie nu-mi venea sa cred. Privind in urma imi dau seama ca nu a contat nota, ci faptul ca nu dezamagisem pe nimeni. Acum ma bucur ca in clasa a 7-a am avut parte de un Happy End si astept inceputul clasei a 8-a.

“Viata este plina de sfarsituri, dar fiecare dintre el devine de obicei un nou inceput.”