Pentru ca n-am rabdare sa scriu de mana fragmente din cartile pe care le-am citit si care si-au lasat amprenta asupra mea, le voi scrie pe blog.
Enjoy!
Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.
(La rascruce de vanturi, Emily Bronte)
De aici poţi vedea deosebirea dintre sentimentele noastre: dacă el ar fi fost în locul meu, şi eu în al lui, cu toate că-l urăsc cu o ură care mi-a înveninat viaţa, niciodată n-aş fi ridicat mâna împotriva lui. Mă poţi privi cu neîncredere dacă-ţi place! Eu nu i-aş fi interzis niciodată s-o vadă, atâta vreme cât ea ar fi dorit acest lucru. Dar în clipa în care nu i-ar mai fi păsat de el, i-aş fi smuls inima lui Linton şi i-aş fi băut sângele! Până atunci însă – şi, dacă nu mă crezi, nu mă cunoşti – până atunci aş fi murit încetul cu încetul, fără să mă fi atins măcar de un fir de păr din capul lui!
(La răscruce de vanturi, Emily Bronte)
Îţi spun că aproape am atins paradisul meu, căci paradisul altora e cu desăvârşire lipsit de importanţă pentru mine şi nu-l râvnesc.
(La răscruce de vanturi, Emily Bronte)
Niciodată nu mi-am destăinuit iubirea prin viu grai, dar dacă privirile pot vorbi, atunci şi cel mai idiot dintre idioţi ar fi putut ghici că eram îndrăgostita de el până peste cap.
(La răscruce de vanturi, Emily Bronte)
Iubesc pămânutul de sub picioarele tale şi aerul de deasupra capului tău, şi orice obiect pe care îl atingi, şi fiecare vorbă pe care o rosteşti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele şi toată făptura, aşa cum eşti.
(La răscruce de vanturi, Emily Bronte)
Mă rog în fiecare seară să trăiesc până după moartea lui, pentru că prefer să sufăr eu decât să sufere el. Iată dovada că-l iubesc mai mult decât pe mine însumi.
(La rascruce de vanturi, Emilie Bronte)
Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele.
(Invitaţie la vals, Mihail Drumeş)
Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care de altfel e primăvara dragostei. Acolo sălăşluieşte fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.
(Invitaţie la vals, Mihail Drumeş)
Marile dureri nu dor la început. Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.
(Invitaţie la vals, Mihail Drumeş)
Drumul învingătorului este acela de a merge mai departe, chiar dacă pentru asta trebuie să treacă peste cadavre.
(Invitaţie la vals, Mihail Drumeş)
It was nice to be alone, not to have to smile and look pleased; a relief to stare dejectedly out the window at the sheeting rain and let just a few tears escape.
(Twilight, Stephenie Meyer)
Before you, Bella, my life was like a moonless night. Very dark, but there were stars, points of light and reason. ….And then you shot across my sky like a meteor. Suddenly everything was on fire; there was brilliancy, there was beauty. When you were gone, when the meteor had fallen over the horizon, everything went black. Nothing had changed, but my eyes were blinded by the light. I couldn’t see the stars anymore. And there was no more reason for anything.
(Twilight, Stephenie Meyer)
About three things I was absolutely positive. First, Edward was a vampire. Second, there was a part of him-and I didn’t know how potent that part might be-that thirsted for my blood. And third, I was unconditionally and irrevocably in love with him.
(Twilight, Stephenie Meyer)
Time passes. Even when it seems impossible. Even when each tick of the second hand aches like the pulse of blood behind a bruise. It passes unevenly, in strange lurches and dragging lulls, but pass it does. Even for me.
(New Moon, Stephenie Meyer)
But what if this hole never got any better? If the raw edges never healed? If the damage was permanent and irreversible?
(New Moon, Stephenie Meyer)
One thing I truly knew – knew it in the pit of my stomach, in the center of my bones, knew it from the crown of my head to the soles of my feet, knew it deep in my empty chest – was how love gave someone the power to break you. I’d been broken beyond repair.
(New Moon, Stephenie Meyer)
I didn’t have to look to know who it was; this was a voice I would know anywhere—know, and respond to, whether I was awake or asleep… or even dead, I’d bet. The voice I’d walk through fire for—or, less dramatically, slosh every day through the cold and endless rain for. Edward!
(New Moon, Stephenie Meyer)
Besides…the more time I spend with you, the more human emotions seem comprehensible to me. I’m discovering that I can sympathize with Heathcliff in ways I didn’t think possible before.
(Eclipse, Stephenie Meyer)
The right thing isn’t always real obvious. Sometimes the right thing for one person is the wrong thing for someone else. So…good luck figuring that out
(Eclipse, Stephenie Meyer)
But if you ever bring her back damaged again – and I don’t care whose fault it is; I don’t care if she merly trips, or if a meteor falls out of the sky and hits her in the head – if you return her to me in less that perfect condition that I left her in, you will be running with three legs. Do you understand that mongrel?
(Eclipse, Stephenie Meyer)
When life offers you a dream so far beyond any of your expectations, it’s not reasonable to grieve when it comes to an end.
(Eclipse, Stephenie Meyer)
Today, all thoughts were consumed with the trivial drama of a new addition to the small student body here. It took so little to work them all up. I’d seen the new face repeated in thought after thought from every angle. Just an ordinary human girl. The excitement over her arrival was tiresomely predictable—like flashing a shiny object at a child. Half the sheep-like males were already imagining themselves in love with her, just because she was something new to look at.
(Midnight Sun, Stephenie Meyer)
Lumea se întemeiază pe înşelăciune, iar viaţa este o iluzie. Şi sufletu-i o iluzie. Trebuie, totuşi, să ai atâta minte ca să ştii să deosebeşti iluziile plăcute de cele neplăcute.
(Quo vadis, Henryk Sienkiewicz)
Deseori veşmântul strălucitor acoperă răni adânci.
(Quo vadis, Henryk Sienkiewicz)
Cred întotdeauna în ce am nevoie să cred, asta-i filozofia mea.
(Quo vadis, Henryk Sienkiewicz)
Erau orele două ale după-amiazii, din ultima joi a lunii septembrie, zi în care avea loc deschiderea semestrului de iarnă.
Vremea era neobişnuit de caldă şi de înăbuşitoare, iar în amfiteatrul în care îşi ţinea cursurile doctorul Milton (Tubby) Forrester aerul stătut era tot atât de inert ca şi cadavrele din vechea sală de disecţie, situată în încăperea alăturată.
Dar dacă atmosferă din micul şi întunecatul amfiteatru nu părea de loc stimulantă şi răcoritoare, era în schimb încărcată de solemnitatea momentului; cursul de anatomie, ţinut de strălucitul, dar irascibilul Forrester, era considerat drept cel mai important din învăţământul următorilor patru ani
(Obstacole, Lloyd C. Douglas)
Pentru ei, lucrul cel mai important constă în obţinerea unei diplome care să poarte prestigioasa semnătura a lui Tubby. Până şi o neînsemnată şi nefolositoare lingură dobândeşte o anumită demnitate dacă este marcată.
(Obstacole, Lloyd C. Douglas)
Nu se poate spune măcar că oamenii de ştiinţă au fost educaţi şi sprijiniţi de religie. De cele mai multe ori religia i-a dezaprobat. Adeseori s-au văzut nevoiţi să-şi croiască drum printre profeţi şi preoţi, luptând ca să-şi dechida drumul spre adevăr.
(Obstacole, Lloyd C. Douglas)
Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie.
(Mândrie şi prejudecată, Jane Austen)
Orgoliul şi mândria sunt lucruri diferite, deşi de cele mai multe ori aceste cuvinte sunt tratate drept sinonime. O persoană poate fi mândră, fără să aibă pic de orgoliu. Mândria se raportează mai degrabă la propria părere de sine, în vreme ce orgoliul este legat de modul în care am vrea să fim văzuţi de ceilalţi.
(Mândrie şi prejudecată, Jane Austen)
Calitatea de a face totul cu rapiditate este preţuită de cel ce o posedă, fără însă a acorda atenţie imperfecţiunii realizării.
(Mândrie şi prejudecată, Jane Austen)
Sunt puţini aceia pe care-i iubesc cu adevărat şi mai puţini încă aceia despre care am o părere bună. Cu cât cunosc lumea mai mult, cu atât mă nemulţumeşte mai mult: fiecare zi îmi întăreşte credinţa în nestatornicia firii omeneşti şi mă convinge de puţinul temei care se poate pune şi pe ceea ce pare a fi merit şi pe ceea ce pare a fi bun-simţ.
(Mândrie şi prejudecată, Jane Austen)
Cuvântul doare mai mult decât fapta, iar limba e mult mai ascuţită decât fapta.
(Elevul Dima dintr-a şaptea, Mihail Drumeş)
Naşterea mea n-a adus nici cel mai mic câştig universului. Moartea mea nu-i va micşora nici imensitatea, nici splendoarea. Nimeni n-a putut vreodată să-mi explice de ce am venit, de ce voi pleca.
(Elevul Dima dintr-a şaptea, Mihail Drumeş)
Un crin nu îşi pierde puritatea chiar dacă-i tăvălit prin mocirlă.
(Elevul Dima dintr-a şaptea, Mihail Drumeş)
Nesăbuit am fost că nu mi-am smuls inima în ziua în care am hotărât să mă răzbun.
(Contele de Monte-Cristo, Alexandre Dumas)
Ca să-ţi dai seama cât de bine este să trăieşti, trebuie să fi dorit să mori.
(Contele de Monte-Cristo, Alexandre Dumas)
Până în ziua când Dumnezeu va binevoi să-i destăinuiască omului viitorul, toată înţelepciunea omenească va fi cuprinsă în aceste două cuvinte: aşteaptă şi nădăjduieşte.
(Contele de Monte-Cristo, Alexandre Dumas)
Nu există nici fericire, nici nenorocire pe lume, există doar compararea unei stări cu cealaltă şi atâta tot. Doar cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire.
(Contele de Monte-Cristo, Alexandre Dumas)
Oamenii care nu pun întrebări se pricep cel mai bine să-i mângaie pe alţii.
(Contele de Monte-Cristo, Alexandre Dumas)
Iubirea nu se poate cumpăra cu toate comorile pământului.
(Scrisoare de dragoste, Mihail Drumeş)
O fericire care te satisface pe deplin nici nu e fericire, trebuie să-i dai alt nume.
(Scrisoare de dragoste, Mihail Drumeş)
Toate fericirile se sprijină pe iluzii. Adevărul nu face altceva decât să sfâşie vălul cu care se acoperă ochii ce nu vor să vadă realitatea.
(Scrisoare de dragoste, Mihail Drumeş)
Dragostea călcată în picioare se răzbună, iar cel ce a călcat greşit pierde totul.
(Scrisoare de dragoste, Mihail Drumeş)
Inima e câteodată un cimitir cu gropi multe.
(Scrisoare de dragoste, Mihail Drumeş)
Preţul unei femei nu-l afli decât după ce o pierzi.
(Scrisoare de dragoste, Mihail Drumeş)
E cu putinţă să te desfaci în bucăţele, alegând ce-i bun în tine şi-aruncând la gunoi restul? Binele şi răul coexistă, se împlinesc.
(Scrisoare de dragoste, Mihail Drumeş)
Într-o bună zi voi îmbătrâni, într-o bună zi voi muri, într-o bună zi voi fi dată uitării.
(Toţi oamenii sunt muritori, Simone de Beauvoir)
Viaţa este un lac întins în care lumea se reflectă în pure imagini încremenite.
(Toţi oamenii sunt muritori, Simone de Beauvoir)
Nu putem aştepta ca viitorul să dea un sens actelor noastre; altfel, orice acţiune ar fi imposibilă.
(Toţi oamenii sunt muritori, Simone de Beauvoir)
Omul poartă răspunderea unei lumi ce nu e opera cuiva din afară, ci a lui însuşi, şi în care se înscriu deopotrivă înfrângerile ca şi victoriile sale.
(Toţi oamenii sunt muritori, Simone de Beauvoir)
Fiecare dintre femei se preferă celorlalte şi pentru fiecare femeie există cel puţin un bărbat care o preferă tuturor celorlalte.
(Toţi oamenii sunt muritori, Simone de Beauvoir)
Totdeauna în vreme ce dormi, există alţi oameni care rămân treji şi nu mai poţi avea nicio influenţă asupra lor.
(Toţi oamenii sunt muritori, Simone de Beauvoir)
De ce să te gândeşti la moarte dacă tot mori? Va fi atât de simplu, va veni fără voia dumitale. N-ai nevoie să te ocupi de ea.
(Toţi oamenii sunt muritori, Simone de Beauvoir)
